“E altul care cântă mai bine…?”
Pentru rezerviştii cu pensiile
diminuate, perioada de după instaurarea noii guvernări, susţinută de o
majoritate parlamentară aşa cum România nu a mai avut, reprezintă, din păcate ,
o mare deziluzie.
Ţinând
cont de acordurile de colaborare încheiate încă din perioada preelectorală cu
USL, de implicarea directă şi sprijinul concret acordat în alegeri atât ca
organizaţie (SCMD) cât şi ca persoane, de asigurările primite şi de faptul că
impactul bugetar pentru corectarea nedreptăţii la care am fost supuşi este
minim, ne-am fi aşteptat ca cele două obiective imediate ale noastre (revenirea
pensiilor diminuate la cuantumul din decembrie 2010 şi abrogarea interzicerii
cumulului pensie-salariu) să-şi găsescă o rapidă rezolvare. Nu a fost să fie !
De ce ?
Probabil
(spun eu, dar nu ştiu cât e PROBABIL şi cât e SIGUR în această chestiune) cauza o constituie tocmai existenţa acestei
organizaţii, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, apariţie inedită şi
controversată pe arena vieţii sociale şi politice din România, care pentru
prima dată a coagulat un segment profesional distinct, ce nu a fost niciodată
implicat în acţiuni revendicative. Deşi acum se aminteşte foarte puţin despre
acţiunea de protest masivă la nivel
naţional din ianuarie 2011, la vremea ei aceasta a produs stupefacţie în
societate şi temeri profunde asupra diriguitorilor de la nivel naţional. Să fie
clar, o asemenea ofensivă în stradă şi pe canalele mass-media în ţara noastră
nu se mai văzuse , cu atât mai mult cu cât aceasta era pornită de către
militari în rezervă care, în mod natural, aveau fireşti conexiuni cu cei aflaţi
(încă) sub Drapel. Prin urmare, guvernanţii momentului au făcut, pe faţă, pasul
înapoi, dar în acelaşi timp, pe căi oculte, au luat măsuri pentru slăbirea
influenţei SCMD. Şi au reuşit, iar cei care ne conduc acum se pare că au
preluat aceeaşi atitudine de la înaintaşii lor ( vorba nemuritorului Will : maurul
şi-a făcut datoria, maurul poate să moară!).
Conştienţi
de creşterea prestigiului SCMD în cazul rezolvării rapide a celor două
ordonanţe de urgenţă solicitate ( legea pensiilor militare fiind un obiectiv
mult mai complex, care trebuie bine şi pentru totdeauna făcut, deci în mod
obiectiv nu poate fi grăbit), actualii guvernanţi fac tot posibilul prin luări
de poziţie echivoce, uneori contradictorii, să amâne tranşarea situaţiei sub
diferite pretexte. Este normal ca
înainte de elaborarea unei noi legi, să se facă o analiză pertinentă asupra
situaţiei create de legislaţia în curs, este firesc să fie descoperiţi cei care
au primit pensii pe criterii ilegale, dar ce legătură are aceasta cu repararea
nedreptăţii făcute celor cărora pensiile le-au fost diminuate abuziv şi acum
existenţa lor şi a familiilor lor a devenit tot mai precară de la lună la lună
?
Păi are
: orice săptămâmă de întărziere, orice zi chiar, produce confuzie , exasperare,
nemulţumire printre cei care, afiliaţi sau nu, au avut încredere în SCMD !
Urmăriţi bloggurile celor care se „ocupă” de problemele militarilor în rezervă
: majoritatea sunt rezervişti care, sub diferite pseudonime, fac praf orice
acţiune a noastră, atacă orice inabilitate a conducerii sindicatului,
răstălmăcesc orice acţiune de la centru sau din filiale, minimalizează fiecare
luare de atitudine făcută de reprezentanţii SCMD în favoarea îndeplinirii
obiectivelor propuse. Este chiar instructiv de urmărit aceste blogguri, tocmai
pentru a vedea cât de mare este iritarea produsă de SCMD în rândurile celor
care urmăresc slăbirea acestei organizaţii ! Sigur că da, este vorba de
libertatea de exprimare, dar cu ce îi ajută această libertate pe cei care
bazându-se pe un venit legal dobândit, stabilit prin contract cu statul român,
acum nu-şi mai pot plăti datoriile la bancă, nu-şi mai pot susţine copii la studii
şi nu-şi mai pot îngriji sănătatea ? Este comod să-i critici pe Dogaru şi
Pricină că nu au fost mari comandanţi , dar unde sunt acei mari comandanţi cu o
strălucită carieră militară, care acum ar fi trebuit să-i apere pe foştii lor
subordonaţi de abuzurile la care au fost supuşi ? Cu ce ajută virulenţa
criticilor la adresa conducerii şi acţiunilor SCMD, la emiterea ordonanţelor de
urgenţă cerute ?
Păi
ajută, dar la cu totul altceva şi pe altcineva:
-
în primul rând pe cei care guvernează, indiferent de culoarea lor politică,
deoarece un SCMD puternic este un ghimpe care ar putea reedita oricând o
manifestaţie ca cea din ianuarie 2011, iar prin erijarea în organizaţie
eficientă a rezerviştilor actuali şi viitori, poate pune mari probleme oricărei
guvernări. Prin marginalizarea SCMD şi a reprezentanţilor săi, terenul rămâne
liber pentru alte forme de organizare ale militarilor în rezervă, mult mai
docile şi mai cooperante , demne de apelativul „marea mută”;
-
în al doilea rând, şi nu ultimul, trebuie să ţinem seama de faptul că
oricât ar încerca să susţină SCMD că pensiile mărite legal sau mai puţin legal
(ca să nu fiu prea tranşant în această problemă sensibilă ) sunt un drept
câştigat şi deci de neatins , temerile pe care le încearcă cei în cauză(care nu
sunt puţini-ba dimpotrivă) sunt mari şi în mod firesc, se opun oricărei
modificări a statu quo-ului.Aceasta cu atât mai mult cu cât zvonistica ,
susţinută direct sau indirect de reprezentanţi ai puterii, vehiculează tot
felul de scenarii referitoare la modul de acţiune privind pensiile
rezerviştilor, scenarii care numai lămuritoare nu sunt.
Acesta este terenul pe care acţionează adversarii , încercând să
destructureze o organizaţie incomodă, prin instigarea membrilor săi şi chiar a
unei părţi a societăţii civile (ai căror reprezentanţi au oricum pensii mai
mici decât ale militarilor- dar acesta este sistemul în aproape toată lumea),
speculându-se nemulţimiri reale create şi de unele inabilităţi ale liderilor
dar şi artificial, prin acţiunile evazive ale Puterii.
Propun
celor care ne contestă să pună bazele unei noi organizaţii, mai eficientă şi
mai credibilă,
şi promitem
că desfiinţăm SCMD şi ne înscriem la ei !
Preşedintele Filialei 1 Timişoara a SCMD
Col(r) Radu AROMÂNESEI
